tudoract
Just another www . weblog . ro weblog

Sunt mai bine de trei luni de cand nu am mai scris nimic., dar astazi am fost dezgustat de ce am vazut la Tv. Un roman adevarat, mandru de stramosii sai pe numele lui Csibi Barna , un adevarat pui de dac si-a permis o “aroganta”. Probabil subiectul este cunoscut de toti pentru ca a vuit presa astazi despre acest act demn de o mare stima si recunostinta. Ma bucur enorm cand ma gandesc si stiu ca sunt inconjurat de astfel de oameni.
Mama a incercat sa ma invete ca rasismul este “rau” si ca un asemenea cuvant nu are ce cauta in vocabularul meu, dar nu inteleg de ce unii nu-mi dau pace si vor sa-mi demonstreze contrariul.
Daca am ajuns intr-un oras din Romania, un simbol al romanilor sa fie “spanjurat” de un NIMENI, inseamna ca pentru apocalipsa nu e tsunami sau un cutremur de 9 grade. Oare ce urmeaza? Nu pot vorbi in ungureste, de fiecare data cand incerc imi fuge limba din gura.
Nici nu imi mai vine sa scriu ceva, sunt prea nervos si prea suparat ca sa mai spun ceva. Ne meritam soarta.
Pentru acesti impostori din romania as vrea sa le scriu ca: Mi itt örökre mester (noi suntem aici pe veci stapani).

Primul extras de pe mixtape-ul “Un smoc de zambete” se numeste “4 versuri “. O piesa cu mesaj social, dar si un iz comic. E ciudat cand trebuie sa fac o descriere despre o piesa, o idee sau un sentiment cand astease simt si atat, asa ca am sa va las pe voi sa comentati si sa apreciati daca este cazul. Sper ca in viitorul apropiat sa revin si cu un videoclip

Acum cand toata lumea cauta in stanga si in dreapta un loc de munca , niste baieti s-au gandit ca de fapt internetul este cea mai buna si confortabila solutie de a gasi acel loc de munca.
Daca v-am facut curiosi accesati http://www. licitatii -proiecte.ro/.

Toti avem un hobby si daca nu avem cautam sa ne facem unu si daca nici nu cautam atunci Dumnezeu sa ne ierte. Eu de exemplu am mai multe, unul dintre ele imi este si profesie , trebuie sa recunosc, sunt unul dintre norocosi, numai ca acesti hobby a devenit si parte din viata. Nu am de gand sa tin secret ce hobby am asa ca am sa spun direct ca sunt actor. Nu sunt un actor genial, uneori cred ca nici macar unul bun, dar cred ca sunt un actor care este dispus sa dea orice pentru aceasta arta, numai ca mai trebuie ceva.

Sunt dispus sa muncesc foarte mult sa ajung la personajul care trebuie interpretat, sunt dispus sa ascult sfaturi si pareri care ma ajuta si sunt dispus sa le si folosesc numai ca in aceasta meserie iti trebuie un ingredient esential si ala este INCREDEREA. Increderea in tine te lasa sa vezi lucrurile si diferit decat altii, te face stapan pe situatie si pe ce te inconjoara si tot increderea iti usureaza munca de a convinge publicul ca tu esti acel personaj.

De ceva timp practic aceasta meserie si sunt foarte bucuros pentru ca sunt unul din putinii care au sansa de a lucra intr-un teatru, numai ca ceea ce nu inteleg eu este ca de ce nu mi se da o sansa de a arata cine sunt de fapt si ce pot si cu ce pot fi de folos teatrului. Am mai spus-o si am sa o spun de cate ori este nevoie ca nu sunt un actor genial dar cred ca pot face ceva pentru aceasta arta.

Poate gresesc dar mi-as dori sa fac parte din noua generatie care sa arate ca aceasta arta desi a pierdut niste titani mai are niste firmituri in care se poate tine.

Cu respect vreau sa salut efortul depus de cele doua echipe , in finala de ieri disputata la Iasi. Trebuie sa recunosc, meritul celor care au adus finala aici si le multumesc, pentru ca ieri parca Iasul a fost din nou pe harta. Putina grindina a mai taiat putin din avantul spectatorilor, dar nici unul nu a plecat acasa.

Spectacolul am inteles ca a fost extraordinar, am vazut pe canalele de sport ca a fost un meci inainte intre Old Age si o echipa de amatori.

Am remarcat ceva extraordinar: moldovenii din Iasi au tinut si sustinut echipa din Cluj, ceea ce mie mi se pare anormal. Sunt iesean de cand ma stiu si microist la fel si niciodata nu am putut sa ma gandesc la Vaslui cu bucurie, dar parca aseara am simtit ca erau ai nostri si noi ii huiduiam. Cand joaca Poli cu Vaslui nici nu vreau sa-i vad pe vasluieni in fata ochilor dar aseara, parca publicul din Iasi nu a tinut cu cine trebuie.

Imi asum toate injuraturile care le voi primi, dar sincer imi pare rau de Vaslui, si cel mai tare imi pare rau ca in finala Cupei au jucat doua echipe romanesti dar doar cu numele.

Ca orice suporter iesean am sa strig in continuare “Haide Poli”.(stiu ca am retrogradat, dar ce nu te doboara te face mai puternic…sper.)

          Oare inspre ce ne indreptam? Oare cu ce au gresit acei oameni ca sa traga asa niste pacate.   Terorism , catastrofe peste catastrofe, crize economice si multe alte nenorociri. Stateam ieri si ma uitam la TV si nu-mi venea sa cred ce s-a intamplat in Haiti . Explicatii sunt multe si partea cea mai dura e ca fiecare are explicatia lui. Fizicienii au explicatia lor, preotii au alta explicatie, populatia are alta explicatie si daca stam bine si ne gandim fiecare om de pe aceasta planeta are explicatia lui dar in acelasi timp aceste dezastre naturale continua. Am ajuns sa ma simt ca un bob de grau intr-o sita. Cei mai slabi cad sau cei mai putin norocosi cad si ceilalti rezista, dar nimeni nu stie pana cand. Sunt foarte multe intrebari care inca se mai ridica in fiecare dintre noi din momentul in care am vazut acele imagini.

          Ma bucura faptul ca inca oadata in fata naturii oamenii sunt solidari si se ajuta. Ma uitam la stiri si am observat cat de repede s-au miscat unele tari cum ar fi Franta si Canada si cat de repede au trimis echipe de salvare cu apa, macare si haine. Bineanteles ca si americanii au spus ca vor trimite ajutoare.

          Desi este tragic ce s-a intamplat nu trebuie sa ne pierdem zambetul de pe buze, dar in acelasi timp trebuie sa dam o mana de ajutor celor de acolo pentru in astfel de situatii nu se poate gasi un vinovat, oricat am incerca. Inca odata se doveste ca omenirea trebuie sa dea si bine si la greu mana.

             In acest post mi-am propus sa vorbesc despre  ceva tare neobisnuit. Am sa vorbesc despre o  agentie de publicitate , dar nu una “normala”. Probabil e una dintre cele mai altfel agentii de publicitate nu pentru ca face publicitate ci pentru modul in care face publicitate.  Am placerea sa va prezint prima firma de publicitate neconventionala  de care am auzit.

          M-am interesat si eu sa vad exact ce inseamna aceasta publicitate neconventionala. Pe intelesul am tradus cam asa: niste baieti care vor sa promoveze acelasi mesaj dar cu un impact extraordinar de mare, iar publicitatea de la TV de radio si alte mijloace super folosite nu mai pot avea acelasi efect. Deci o  echipa de oameni care sa faca din orice un mod de promovare. Cam asta am inteles eu si nu stiu daca am inteles chiar bine, dar pentru cei care vor sa se lamureasca mai bine le recomand www.shoutagency.ro.

          Site-ul imi place cum arata, e facut cu bun gust. Acum sincer sa fiu astept sa merg prin orasul meu minunat si sa vad munca baietilor.  Apreciez si am apreciat intotdeauna ideiile originale si cu bun gust, dar din pacate nu sunt un mare magnat sa-i pot ajuta pe cei din jurul meu sa-si implineasca visele, dar am sa incerc sa-i ajut pe toti asa cum pot.

          Vazand ce am scris mai sus imi dau seama ca in acest post am fost si eu o mica agentie de publicitate, si nu a fost experienta care nu as vrea sa o mai repet. Pana data viitoare Shout Baby Shout !!!

Prima zi… Oh Doamne ce greu e. Astazi mi-am gasit curajul necesar sa calc pentru prima oara in sala. Care sala? In sala de forta. Trebuie sa recunosc, eu si forta nu am fost asa buni prieteni, dar sper ca vom deveni, iar aceasta speranta m-a impins sa fac acest gest haotic.                  Asadar am fost azi la "sala" si daca nu e cel mai ciudat cu siguranta e unul dintre cele mai ciudate lucruri care l-am facut in viata. Ca un novice ce sunt mi-am facut abonament cu gandul ca in viitorul mai mult sau mai putin apropiat voi deveni un pachet de muschi . Acest "obiectiv" inca ramane valabil dar drumul pana la el este infernal sau cel putin asa a fost aceasta prima zi. Apropo pentru cei care nu ma cunosc sunt un omulet la 1.86m si 67Kg, deci oleaca de carnita trebuie adaugata. Nimeni nu se duce la sala singur asa ca am si eu un coleg de suferinta desi el arata mult mai ok decat mine. Ne-am dus sus la vestiar ne-am echipat corespunzator si apoi am coborat sa demonstram ce putem.

        INFRUNTAREA BESTIILOR

                  Am pasit in sala, trebuie sa recunosc destul de stingheri la inceput, totusi era pentru prima oara cand intram intr-o "sala". Am inceput cu o mica incalzire si in timp ce ma incalzeam mai trageam cate un ochi la aparatele care ma asteptau. Eram pregatit, mi-am luat atitudinea de macho adica mi-am bagat mainile in buzunar si asteptam sa vad care va fi prima mea victima. Atat Dumnezeu cat si antrenorul au decis sa incepem cu niste gantere usurele de 5Kg. Nu radeti pentru ca e chiar dramatic. Primele 3-4 exercitii au mers struna, eram stapan pe situatie, nimeni si nimic nu putea trage inapoi un Hercule in devenire.
                   Exercitiile au continuat si desi n-am schimbat greutatile, erau din ce in ce mai greu de tinut in mana. Intr-un final am scapat de gantere si am trecut la aparate. In mine prindea radacini ideea ca de ce oare dau banii mei munciti cinstit pe un lucru care ma rupe in doua si la propriu si la figurat. In fine am trecut la aparate si am zis ca ori la bal ori la spital. Din fericire pentru mine nu fost nici la bal nici la spital desi cu sufletul ajunsesem pana in curtea urgentelor, dar un erou adevarat nu renunta niciodata. Am facut bicepsi tricepsi, spate ce mai la deal la vale, am facut muschi frate.
                   Am trecut la picioare, asta ca sa nu mai pot pleca de acolo sau nu stiu de ce. Mi-am pedepsit fiecare muschi din corp si intr-un final dupa 1h si 30 de minute s-a terminat antrenamentul pe ziua de azi. Ma simt de parca as fi in stare sa dau pieptul cu un Zmeu sa-i dovedesc cat sunt eu de puternic. M-am gandit ca daca tot m-am apucat de "sala" in vreo 3 luni voi putea candida la Mister Greuceanu si cine stie poate castig si eu un baton de cereale.
                   Pana data viitoare ma duc sa bag o aspirina si sa creez un plan prin care sa deslusesc cum am sa ma dau maine dimineata jos din pat. V-am pupat. Ciao.